My status
Romana ˇ
 

Satu Mare 

« PRIMA PAGINĂ
CAUTĂ
 

Descrierea satului

Satu Mare se aşează la întâlnirea Carpaţilor Orientali şi a Bazinului Ardealului, la poalele de vest al Munţilor Harghitei, în valea pârâului Fenyéd.

Din partea de est, deasupra satului se ridică vârful Cekend, care a fost descris de câtre Orbán Balázs ca relief premergator înălţimilor Harghitei. Satul se întinde de-a lungul drumului 13A, care leagă Odorheiu- Secuiesc cu Miercurea Ciuc, într-o lungime de 3.5 km, în direcţia de V-E, la 9 km distanţă de la Odorheiu Secuiesc, respectiv la 43 km de la Miercurea Ciuc.

            În privinţa originii numelui nu avem decât presupuneri. Ceea mai probabilă explicaţie ar fi, ca satul să fi primit numele după un viteaz “Mare”, al cărui cetate era situat deasupra satului şi al cărui ruine încă ne semnalează poziţia de odinioară al cetăţii.

            Legenda ne povesteşte, că în vremea invaziei tatare – văzând semnalizările cu focul – poporul s-a retras într-o peşteră, numit "Kőlik". Tătarii – ajungând - au găsit satul fără populaţie. Dându-şi seama, că populaţia s-a ascuns în Kőlik, au încercat să-l cucerească, însă datorită verticalităţii peretelui şi rezistenţei oamenilor din sat, nu au reuşit. Conducătorul tătarilor a luat decizia de a le înfometa. Judele satului – care era arcas renumit – a omorât conducătorul tătarilor cu o săgeată bine ţintită în inima. Armata tătara nu a renunţat nici în aceste condiţii. Mâncarea oamenilor din peştera fiind pe terminate, nevasta judelui a propus să coacă un cozonac mare din făina rămasă şi din pai, care a fost atârnat din gura peşterii. Tătarii – văzând ce bine o duc sătenii – au renunţat la atac, au dat foc la case şi s-au retras.

            Formarea satului şi evoluţia primară a satului sunt necunoscute. Cu toate că primele atestări documentare sunt din anul 1566, toate semnalmentele – de ex. ruinele cetăţii Mare - arată spre o origine mai străveche.

Conform documentelor, Satu Mare, chiar din al doilea jumătate al secolului XVI, avea un rol semnificativ între localităţile din Scaunul Odorhei. Evidenţele Parohiale s-au început în anul 1721.

Biserica era construită în 1772, fiind consacrat în onoarea Sfântului Imre în anul 1783, 19 Iulie.

Bisercia veche se situa în dealul Botos, biserica al cărui rămăşiţe au fost descoperite recent de arheologi. În zilele de azi o cruce, respectiv o placă comemorativă ii indică locul iniţial.

În zilele de azi, nu se regăsesc relicve din evul mediu, semnalmente specifice evului mediu nu se regăsesc, dar în peretele de susţinere al terasei se regăseşte încorporat o nişă de păstrare a obiectelor de cult cu deschidere bolţită, ale cărei rame compuse în mod simplist şi cele trei cruci care se ridică din elemente ne indică provenienţa din secolele XV-XVI.

Cu toate că Satu Mare şi-a pierdut statutul de sat arhaic, imaginea de sat a rămas una unitară, organizată. Majoritatea gospodăriilor vechi, apartinând epocii respective au fost demolate sau modificate, dar au rămas mesageri care ne indică cum arăta satul în vremuri. Unul dintre cele mai importante indicii – casa specifică a satului - de mai veche de 100 de ani, este amenajată intr-o gospodărie ţărănească. Prin aceasta s-a reuşit crearea unui adăpost pentru colecţia de obiecte populare, care prin această cale au ajuns în ambientul original, autentic. Tot în aceasta casă se organizează anual tabăra de artă populară. Fiind deschisă în 2004, casa este de fapt o rezidenţă populară tradiţională, care împreună cu împrejurimile, se integrează perfect în peisagistica satului. Este o structură pe un singur nivel, cu trei scări de acces. Ferestrele poziţionate asimetric pe faţada casei, respectiv camăra îngustă care se deschide din prima casă şi cerdacul închis ne indică vârsta înaintată al construcţiei.

Galeria de artă permanentă constituită din operele artistului născut în 1931, Balázs Imre, poate fi vizitată în casa de cultură al satului.

Cu toate că artistul a avut expoziţii pe plan mondial, el şi-a imaginat expunerea permanentă al operelor în satul natal, extinzând astfel valorile culturale ale satului.

Colecţia se compune din 50 de picturi, 70 de desene şi schiţe. Imaginile ne prezintă suferinţe, o lume Biblică şi feţe în tragediile şi bucuriile lor. Artistul a decedat în primăvara anului curent.

Ceea mai importantă atracţie al satului o reprezintă porţile secuieşti situate pe marginea drumului principal în faţa a fiecărei al două casa.

Satu Mare este un sat construit la poalele munţilor, zonă bogată de păduri, astfel sătenii au utilizat ca materie de bază la construcţii – lemnul. Construcţiile anexe, casa, poarta, majoritatea uneltelor erau confecţionate din lemn.

Prelucrarea lemnului făcea parte din viaţa gospodarului secui, uneltele fiind făcute cu mâna proprie, poarta, casa fiind cioplite de el.

Ceea mai veche poartă este din 1858, e vorba de poarta parohiei.

Denumirea de poartă secuiească nu înseamnă neapărat regăsirea lor numai în zona secuimii, ci atestă faptul că în această zonă se regăsesc cele mai multe porţi de acest fel, aici sunt cele mai frumoase modele sculptate şi în această zonă încă trăieste tradiţia ridicării porţilor.

Cel mai semnificativ aspect este destinaţia practică al porţilor, construcţia structurală are semne permanente, cum ar fi: împărţirea în două deschideri -  una pentru om, una pentru atelajul tras de cai- intrarea pentru om fiind întotdeauna cea dinspre casă, cei trei stălpi fiind legaţi prin arcada, iar structura este consolidată cu legături.

Are acoperiş cu sau fără adăpost pentru porumbei, acoperit cu şindrilă zintată. Aripile sunt acoperite cu scânduri integral, sau parţial.


Modelul cel mai simplu este „poarta legată” fără ornamente, al cărei valoare artistică este dată de munca tâmplarului. Ca şi structură este identică cu poarta secuiească sculptată, doar că suprafaţa porţii nu este acoperită cu sculpturi şi lipseşte adăpostul pentru porumbei. Pe poarta se trece doar numele meşterului şi data ridicării porţii.  Pe legături se regăseşte motivul de soare.

Satu Mare are în evidenţă 1000 porţi, din care 11 cu caracter de monument istoric.

 

Lângă casa de cultură se regăseşte Parcul Memorial, care adăposteşte piatra comemorativă al eroilor căzuti în cele două Războaie Mondiale, sculptată din rocă vulcanică. Tot aici găsim prima bucată a unei muzee de porti secuieşti. În partea din spate a parcului s-au renovat o casă autentică, tipic ţărănească. 


      Centrul de Informare Turistică

 

       Ţinutul Secuiesc - Microregiunea Hegyalja  - Satu Mare 450  

        E-mail: satumarehr@gmail.com

       Program: în cursul sâptămânii8:00-18:00


Echipă

Sim Mria


0732 139 261

Fancsali Hajnalka

     Agent turistic


      0732 139 261

Kapuinfo © 2012. Toate drepturile rezervate